Eu te tratez cu respect și tu arunci cu sictir

Marți, 23 august 2016. Mă duc până la Mega Image să îmi fac cumpărăturile. Printre altele, am cumpărat și o sticlă de apă plată. Termin, mă duc la chioșcul din colțul blocului să îmi iau pâine. Acolo aduc mereu pâine proaspătă.

Eu: – Bună dimineața.

Doamna vânzătoare: – Bună dimineața.

Eu: -Vreau și eu două pâini, vă rog.

Doamna vânzătoare: – Aveam și eu apă!

Eu: – ???

Doamna vânzătoare: – De ce nu ai luat apă de la mine? Ce, eu nu am la vânzare? (spuse ea răstit, în timp ce se uita în punga mea, peste tejghea)

Eu: – Eh, am luat deja.

Doamna vânzătoare: – Da, veniți toți să luați numai pâine de aici. Într-o zi o să dispărem din cauza voastră. Da, da! Ascultă tu la mine. Nu o să ne mai găsiți! Ce? N-ai mărunt? N-am schimbat la 10 lei. Dacă n-ai doi lei, nu îți dau pâinea. Normal că nu am să îți dau rest, din moment ce toți veniți să luați DOAR PÂINE.

Eu: – Ăăă… Ok. Mulțumesc. (nu suport ca cineva să ridice tonul la mine, nu știu cum să reacționez în astfel de cazuri, așa că prefer să tac mâlc și să mă port ca un copil pedepsit)

M-am întors peste două minute cu doi lei. Doamna stătea pe afară, m-a văzut că am intrat în buticul dumneai, nu m-a băgat în seamă.

Eu: – Mă scuzați!

Doamna vânzătoare, nimic. Se uită pierdută în zare, probabil cu gândul la apa pe care nu a vândut-o azi.

Eu: – V-am adus cei doi lei pentru pâine.

Doamna vânzătoare: – Ah, da. Ia.

Eu: – Vă mulțumesc. La revedere.

Dragă doamnă, există câteva motive pentru care veți da faliment:

1.Înafară de pâine și apă, aveți la vânzare 3 pungi de pufuleți, 5 Eti Puf și câteva conserve de pe vremea când s-au inventat conservele.

2.Caracterul dumneavoastră infect. Clienții nu se păstrează cu o atitudine plină de scârbă.

3.Vă credeți cârciuma din sat și dați băutură pe caiet tuturor alcoolicilor din cartier.

Această doamnă mai are astfel de antecedente de sictir. Acum câțiva ani, prietena mea a vrut să cumpere o sticlă de apă pentru mama ei care nu se simțea prea bine. Prietena mea avea doar o hârtie de 100 de lei. Doamna vânzătoare nu a vrut să îi vândă sticla de apă pe motiv că prietena mea venise să schimbe banii, iar apa era doar un motiv.

Dragă doamnă, faliment plăcut! Dacă nu sunteți în stare să vă păstrați clienții, să vorbiți frumos, vă meritați soarta. Singurul dumneavoastră noroc în viață este acela că toamna nu mai trebuie să puneți murături. Sunteți o acritură! Până în măduva oaselor!

 

P.S.: În fața blocului, m-a oprit un polițist să mă întrebe dacă am lucrat printr-un cazinou pentru că i se pare cunoscută fața mea. Eu nici măcar nu am intrat vreodată într-un cazinou, dar să și lucrez într-unul. Treaba e că nu e prima dată când cineva îmi spune că am o față cunoscută. Deci, am o clonă care umblă prin împrejurimi. Așa că, dacă mă vedeți jefuind o bancă sau împingând vânzătoare nesimțite pe scări, nu am fost eu!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s