Colectiv trăit la știri și pe Facebook

30 octombrie 2015. Îmi sărbătoream ziua de naștere alături de prieteni, la o pizzerie, în apropiere de Colectiv. Râdeam, glumeam, socializam. Am ajuns acasă, am deschis Facebook-ul să mulțumesc oamenilor care mi-au urat “La mulți ani”. Am scris ditamai postarea în care am povestit cât eram de fericită că mi-am petrecut ziua alături de cei mai frumoși oameni și că am primit cele mai frumoase urări și cadouri. Am dat publish. Și apoi mi-a fost rușine. 

În feed apăreau tot felul de știri despre un incendiu dintr-un club din București. Apoi numărul morților. Apoi fotografii de la Colectiv. Mi s-a făcut un ghem în stomac și am deschis televizorul pe Digi24. Și am rămas cu ochii acolo vreo două ore, cu respirația tăiată. Eram și cu telefonul în mână și vedeam că apar postări de la prieteni care scriau ” Sunt bine. Nu am fost în Colectiv.”. Am adormit. 

Zilele următoare m-am trezit numai cu ochii la știri și pe Facebook. Am citit orice material despre Colectiv, am văzut și revăzut toate imaginile de acolo. Nu am trăit pe pielea mea infernul de la Colectiv, dar l-am trăit prin știri și social media. Măi nene, doare! Mi s-a frânt inima și am plâns. Eu, un om fără cunoștințe sau prieteni printre decedați sau răniți. Dacă pe mine m-a durut, dar pe voi cei care ați fost acolo sau ați pierdut pe cineva? 

Săptămâna de după Colectiv a fost una neagră la radio. În fiecare emisiune, Bogdan și Shurubel vorbeau cu ascultătorii despre asta, dădeau informații despre cum putem ajuta, povesteau de la proteste. Aerul era atât de greu în studio… 

Ce s-a schimbat la un an de la Colectiv? 64 de familii își plâng morții mâine, cei răniți vor avea coșmaruri în nopțile astea și vor plânge. În rest? Aaa… Nu se mai fumează în cluburi. Ceea ce e bine, dar nu e de ajuns. Pentru că nimic altceva nu s-a schimbat. Ponta nu mai e premier, dar sistemul e la fel de corupt. Spitalele sunt la fel de infecte. Colectiv a fost o lecție pe care nu am învățat-o. A fost o lecție dureroasă pentru toți românii, dar nu am învățat nimic. 

30 octombrie 2016. Se fac comemorări, se inaugurează monumente, se plânge, se fac parastase, se difuzează materiale la știri, se distribuie poze pe Facebook. 31 octombrie 2016, lumea își reia cursul normal, merge la muncă, la școală, iese în oraș și înjură sistemul. Sistemul care a picat acum un an, dar i-am mai dat de două ori la manivelă să mai meargă un pic. Așa vechi cum e, troncănind și scârțâind, măcar merge. Că suntem prea lași și prea leneși să îl schimbăm cu unul nou. 

Eu nu am cum să uit Colectiv niciodată. S-a întâmplat fix de ziua mea de naștere. Nici nu o să uit lecțiile de acolo și din perioada ce a urmat. Pentru că supraviețuitorii sunt niște lecții umane. De obicei, schimbarea începe cu un singur pas, al unui singur om. Eu mi-am făcut primul pas. Nu o să schimb eu România, dar nici nu voi sta degeaba. 

Colectiv, fii sigur că #NuUităm! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s