Confesiunea mea

“Trezeşte-te, tati, trebuie să mergi la şcoală”, “Cum a fost azi la şcoală?”, “Am luat bilete la meciul România – Moldova!”, “Nu vrei să dai la ASE? Ce o să faci cu Jurnalismul? O să mori de foame…”, “Mă bucur că eşti aici. Asta e tot ce contează pentru mine, nimic altceva.”, “Te iubesc” – tati

“Mami, ai mâncat azi?”, “Nu vrei să mergem să îţi cumperi pantofi? Că adidaşi ai destui. Aş vrea să te îmbraci şi tu mai elegant.”, “Eşti cel mai frumos şi mai cuminte copil!”, “Sunt mândră de tine!”, “Îţi mulţumesc că mă ajuţi!”, “Te iubesc” – mami

 Îmi îmbrățișez rar părinții, iar “te iubesc”-urile sunt și mai rare. Se întâmplă doar la ocazii, cum ar fi sărbătorile sau zilele de naștere. Nici unul dintre noi nu se exprimă astfel. Ne exprimăm dragostea prin fapte. Uneori simți nevoia unei îmbrățișări, dar se întâmplă ceva în mintea ta ce te oprește. Și preferi să strângi perna în brațe, seara, la culcare. 

“Nu le spun că îi iubesc. Știu ei asta deja.”

Da, o știu. Dar poate mai vor să o și audă. Mai ales că în ultima vreme nu te mai văd atât de des. Sau când te văd ești ocupat cu telefonul, îți văd spatele în timp ce tu stai cocoșat de muncă la birou, lucrând pe laptop, te văd când îți faci timp de o țigară cu ei sau când adormi rupt de oboseală, cu telefonul pe piept.

Timpul tău liber nu mai înseamnă timp petrecut cu părinții, ci un pic de răgaz ca să tragi un pui de somn, să ieși cu prietenii, să te uiți la un serial sau să te joci pe consolă. Când ai mai ieșit cu părinții tăi la masă, când v-ați uitat la un film împreună sau când ați mai jucat o carte, ca pe vremuri? 

Te superi pe mama ta pentru că te ține prea mult la telefon. Te superi pe părinții tăi pentru că te întreabă mereu lucruri despre viața ta. Breaking news! Ești copilul lor și vor să știe lucruri despre tine. Te superi pe tatăl tău pentru că a votat cu PSD. Poate tatăl tău a votat așa pentru ca tu nu ai găsit timp să îi explici de ce crezi că nu ar fi o alegere bună. Te enervează mama ta că îți comentează pe Facebook? Vrea și ea să țină pasul cu tehnologia, cu tine. Te enervează că distribuie citate de la Teo Trandafir? Ei bine, meme-urile și glumele de pe 9Gag nu le înțelege, pentru că nu ți-ai făcut timp să îi explici.

Nu mai ai răbdare cu ei, le răspunzi în doi peri și o tai pe ușă sau te refugiezi în Instagram. Dar mama ta a avut răbdare să te învețe să mănânci, tatăl tău a avut răbdare să te învețe să joci fotbal. Când ai fost bolnav, mama ta nu a dormit nopțile, era atentă chiar și la respirația ta. Când te-ai operat de apendicită, tu ai dormit pe un pat de spital, dar mama ta ațipea pe un scaun lângă tine. Când ți-ai rupt piciorul, tatăl tău te-a cărat în brațe.

Te crezi mai presus de ei pentru că ai studii superioare? Părinții tăi ți-au plătit școala, caietele, hainele, mâncarea ca tu să înveți. Poate au fost zile în care nu și-au luat un covrig și au răbdat până acasă ca să mănânce un castron de ciorbă pentru că aveau banii calculați la limită ca ție să îți fie bine și să nu ai lipsuri. Te-ai supărat când nu ți-au cumpărat adidașii ăia șmecheri, dar nu ai observat că ei poartă aceleași geci, în fiecare iarnă, de 5 ani. 

Ai mult prea multă treabă. Ei știu asta. Ei așteaptă să le acorzi două minute. Să îți audă vocea, să vadă că ești bine. Nu vor o îmbrățișare, nu vor un “te iubesc”, nu vor să îți ceri iertare, vor doar un pic din timpul tău. E cel mai frumos lucru pe care îl poți oferi părinților tăi.

Dacă eu nu te-am convins, poate o face Smiley cu piesa lui. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s