Ain’t no diva here

De când mă știu, nu am fost niciodată vreo divă. Nici nu m-am străduit, ce-i drept. Mai degrabă sunt o tipă care se străduiește să ajungă întreagă la destinație. Păi, să vă povestesc. Acum câteva zile, am intrat eu încrezătoare, într-o bancă, cu trotineta după mine. O rafală de vânt, a trântit ușa după mine și a zburat niște chestii de plastic care erau pe o masă super înaltă. Evident, toată banca s-a întors spre mine. Eu am benoclat ochii și aveam o față de “eu n-am făcut nimic!”.

M-am apucat să le strâng, dar le-am mai trântit o dată, pentru că îndemânarea mea este egală cu a unui student după un party în cămin. Mi-am rezolvat treaba. Când să plec, am luat repede trotineta, care era sprijinită de un perete și am lovit-o de automatul de apă. Păi dacă intru surle și trâmbițe, să și ies în același mod.

Îmi place să merg cu trotineta, desi de fiecare dată când mă urc pe ea mă imaginez cum mă împrăștii pe asfalt. Ce nu îmi place este atunci când trebuie să o ridic și să urc sau să cobor trepte cu ea. Îmi dau cu trotineta peste picioare pentru că flutură mai ceva ca steagul Ungariei în Ținutul Secuiesc. N-ar fi problemă dacă nu m-aș alege cu vânătăi de fiecare dată. M-am retras eu în glorie, dar se pare că încă păstrez aparențele că aș fi fotbalistă.

Diva? Ain’t nobody got time for that! Let’s make împiedicata great again!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s